Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Rogoz este un monument de arhitectură bisericească de o valoare excepțională, fiind punct de întâlnire pentru goticul apusean naiv, ortodoxia tradițională românească și rădăcinile precreștine ale Maramureșului.
Datorită frumuseții și complexității sale, poate fi considerată o adevărată „catedrală de lemn”, așa cum a fost numită de Preasfințitul Iustin, Episcop al Maramureșului și Sătmarului.
Biserica din Rogoz este plină de mister, se descoperă în parte fiecărui privitor, oferindu-i oportunitatea de a explora o lume a simbolurilor, ceea ce dă posibilitatea de transformare a fiecăruia, astfel încât dintr-un simplu vizitator devine părtaș al cunoștințelor străbune, cunoștințe pe care, la rândul său, va putea să le transmită și altora, devenind astfel un mesager al frumosului, un cunoscător al istoriei, dar și un mărturisitor al credinței.
Amplasament și accesibilitate:
Biserica se află în Rogoz, sat aparținător al orașului Târgu Lăpuș, județul Maramureș.
Accesul este rutier, prin DJ109F.
Istorie și arhitectură:
- Relevanța încadrării în rută
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, datată la 1663, constituie monument istoric, cod LMI MM-II-m-A-04618. Din anul 1999 a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
Povestea locului
- Data construcției
În anul 1661, biserica veche a satului a fost incendiată de către tătarii care l-au urmărit pe principele Ioan Kemény, despre care știau că a poposit undeva lângă Lăpuș, în drumul său spre Maramureș. Aceasta i-a determinat pe credincioșii ortodocși să ridice o biserică nouă. Biserica de lemn cu hramul „Sf. Arhangheli” a fost construită în anul 1663. Scopul ridicării unei biserici este asigurarea acelui loc unde omul să se poată întâlni cu divinul, loc sacru de închinare și de rugăciune.
Materialul necesar pentru ridicarea bisericii a fost adus din locul numit Dealul Popii și din Săcătură. A fost construită din lemn de ulm, un lemn foarte bun în construcții datorită durității sale, dar și a faptului că este rezistent la umiditate, putând face față intemperiilor din această zonă. Ca dimensiuni – 14 m lungime, 5,5 m lățime și 21 m înălțime -, biserica se numără printre bisericile de lemn mari.
Primul lucru care impresionează este turla, așezată deasupra pronaosului și care se ridică înaltă spre cer, ceea ce face ca gândul să se înalțe imediat spre Dumnezeu. Trebuie spus că, în Țara Lăpușului, elementul definitoriu al bisericii de lemn este turnul-clopotniță ridicat peste pronaos, cu galerii arcate și coif înalt piramidal, amintind de viziunea spațială a goticului. Turnul-clopotniță al Bisericii din Rogoz dă impresia de monumentalitate, având o înălțime totală de 18,6 m. La jumătatea turlei se distinge o mică treaptă șindrilită, partea de sus a segmentului superior fiind ocupată de o galerie (foișor) cu câte două arcade pe fiecare latură și balustradă din scânduri traforate, dispuse în consolă. Coiful conic are o înălțime de 8,4 m și este împărțit la rândul lui în 3 trepte. Foișorul cu cele două arcade libere de lemn pe fiecare parte își are modelul în arcadele târnațului (prispei) casei țărănești de lemn. Deasupra foișorului se află baza patrulateră a coifului, specifică multor biserici din nordul Transilvaniei, deoarece este împodobită cu 4 turnulețe, care imită turnul principal.
În turn erau așezate clopotele care chemau la rugăciune sau anunțau venirea celor de alt neam, fiind în același timp călăuză pentru călători. De-a lungul timpului, turnul a servit și ca punct de observație, pentru a proteja comunitatea contra popoarelor migratoare (tătarii) sau cotropitoare (turcii).
Biserica are intrarea pe latura sudică, în fațada laterală. Ușa de intrare se remarcă prin simplitate și prin dimensiune, formă și ornament. Este foarte mică deoarece omul, când intra în biserică, trebuia să se aplece în semn de smerenie și de respect pentru spațiul sacru în care intră. În al doilea rând, ușa de acces avea rol de prevenire, deoarece tătarii, fiind un popor migrator, aveau obiceiul de a intra în biserici cu caii. În partea superioară, ușa are o sculptură în forma unei acolade ascuțite, asemănându-se prin aceasta cu elemente ale arhitecturii gotice. În ceea ce privește ornamentele, se remarcă funia sculptată care străjuiește intrarea în biserică. Funia simbolizează Sfânta Treime, unitatea în jurul Bisericii, continuitatea vieții, infinitul, veșnicia. În tradiția populară, viața omului este descrisă ca fiind asemenea unei funii, fără noduri, viață care își are finalitatea în Dumnezeu.
Un alt element decorativ care impresionează este funia sculptată, în mijlocul căreia se găsește rozeta. O găsim în exterior doar pe latura sudică, iar în interior poate fi văzută la baza balconului, pe latura nordică și sudică a naosului, precum și de-a lungul meșter-grinzii, pe care se sprijină tavanul. Rozeta este un simbol solar. Soarele era considerat simbolul vieții, al cunoașterii și al înțelepciunii. Omul simplu de la țară vede în astrul solar nu doar un luminător, ci ceva mult mai profund, deoarece îi asociază atribute ale divinității, numindu-l Sfântul Soare. În centrul rozetei se află crucea creștină, simbol al unității tuturor oamenilor în Iisus Hristos, care sunt chemați să ia parte la această unitate din toate cele 4 colțuri ale lumii, simbolizate prin cele 4 puncte din jurul crucii.
Un alt element de arhitectură tradițională îl reprezintă consolele cioplite pe care se sprijină acoperișul. Aceste console, de aproape 3 m, sunt realizate prin retrageri succesive de grinzi, cu capete cioplite, în capete de cai. La Biserica din Rogoz există 125 de capete de cai. Acești cai au două puncte unde se intersectează, și anume, la extremitatea estică și vestică a bisericii, unde se întâlnesc grumaz peste grumaz, asemenea unei îmbrățișări (oamenii când se întâlnesc se îmbrățișează).
Capul de cal are un rol însemnat în simbolistica ornamentației bisericii de lemn din Rogoz, fapt dovedit de capul de cal cioplit pe extremitatea vestică a meșter-grinzii de la boltă, care se află sub turnul bisericii, unde poate fi observat doar dacă se urcă în balconul bisericii și de aici în turnul-clopotniță.
Găsim și un element zoomorf mai rar – o piesă de lemn care oferă o evidentă asemănare cu un cap de animal stilizat, având urechi, bot și ochii marcați prin doi cepi, eventual un bour. Elementul este așezat aproximativ la mijlocul bisericii, atât pe latura nordică, cât și pe cea sudică. Cele două capete de bour au fost cioplite la capătul celor două grinzi enorme de ulm, care sunt așezate peste pronaos. Deoarece rolul acestor grinzi este de a susține turnul-clopotniță, era nevoie de asemănarea acestora cu un animal care se remarcă prin forță și tărie, în cazul nostru, un bour.
Acoperișul bisericii prezintă o asimetrie care se observă atunci când privești biserica de pe latura vestică. Aceasta se datorează faptului că streașina a fost supralărgită pe latura nordică, această latură fiind cea mai ferită de intemperii. Prin această idee ingenioasă, meșterii populari au creat un spațiu amplu pentru adăpost, atât pentru oameni, cât și pentru masa moșilor. Un pelerin a afirmat că acoperișul bisericii seamănă cu o pălărie de moroșan pusă pe-o ureche.
Masa moșilor se întinde de-a lungul întregii biserici, având o lungime de 13,48 m, la această masă având loc 60 de persoane. Masa este construită din două lemne frățâne, de o parte și de alta a acesteia aflându-se câte o bancă, tot dintr-o singură bucată de lemn. Un lucru care impresionează la această masă este împărțirea făcută de micile crestături de pe suprafața acesteia. Prin aceste crestături, fiecare neam, fiecare familie știa unde îi este locul la masă, deoarece numele familiilor apare scrijelit pe peretele bisericii, cu litere chirilice. Aceste porțiuni din masa moșilor se lăsau moștenire din generație în generație.
Masa moșilor avea și un rol social. Cu ocazia unor sărbători, aici erau serviți cu mâncare fie cei rămași văduvi, fie orfanii, fie oamenii săraci ai satului.
Masa moșilor era și locul de întâlnire al sfatului bătrânilor.
Fărtăția sau întrajutorarea este un alt obicei care trebuie amintit. Aceasta presupune promisiunea pe care și-o făceau două familii în a se ajuta reciproc, un an de zile, în tot ceea ce privește viața de zi cu zi. Ziua de Paști era ziua când se puteau face aceste promisiuni, fărtății. Cele două familii se adunau în această zi la biserică, la masa moșilor și încheiau această promisiune printr-un semn văzut: soții, în calitate de reprezentanți ai familiilor, își dădeau mâna peste masa moșilor, ca o făgăduință fermă a legăturii care intervenea între familii.
Masa moșilor, alături de biserică, constituia punctul de maximă importanță a comunității: biserica era punctul central al vieții spirituale, iar masa moșilor era punctul central al vieții de zi cu zi a comunității.
Ferestrele bisericii sunt mici, asigurând un iluminat de taină, minim, pentru a crea acel interior mistic conform credinței creștine străvechi. Forma actuală a ferestrelor bisericii se datorează modificărilor făcute în anul 1834. Pronaosul este lipsit de ferestre, în timp ce în naos descoperim 4 ferestre – două pe latura nordică și două pe latura sudică. Altarul are de asemenea două ferestre. Fereastra de pe latura sudică este identică cu cele din naos, cea de pe latura estică fiind circulară, rotundă și așezată mai jos, ca nivel, față de celelalte. Această poziționare a ei nu este întâmplătoare, deoarece prin acest geam circular, în perioada 6-14 august, de la Schimbarea la Față până la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, soarele, atunci când răsare, luminează sfânta masă din altar timp de o jumătate de oră.
Un element aparte în arhitectura bisericii îl reprezintă micile orificii (găuri) care fac legătura între exterior și interior. Rolul lor este de a asigura o aerisire constantă și permanentă a bisericii. Astfel de orificii, dar mai mari ca formă, se află pe iconostas, dar și pe un perete al altarului. În acest fel, biserica este ferită de umezeală, de mucegai, dar și de insectele care ar deteriora lemnul bisericii. Un alt rol al orificiilor era acela de sonorizare. Cei care veneau mai târziu la biserică nu mai intrau în biserică, ci se așezau de jur-împrejurul acesteia și ascultau slujba divină.
Pe una din grinzile așezate orizontal, de o parte și alta a bisericii, apar încrestate două elemente geometrice: pătratul și rombul. Pătratul reprezintă pământul, iar rombul divinitatea. Succesiunea pătrat-romb denotă grija și respectul pe care oamenii simpli îl aveau față de cele două entități – pământul, care le oferea cele necesare pentru supraviețuire și divinitatea, care veghea asupra vieții fiecăruia.
Biserica se compune din pronaos, naos și altar. Spațiul pronaosului este aproape identic ca mărime cu al naosului. Tavanul orizontal este așezat la mică înălțime, motivul principal fiind faptul că peste acesta se dezvoltă turnul.
Trecerea în naos se face printr-o ușă asemănătoare ca formă și mărime cu cea de la intrare. Bolta circulară dă impresia de spațiu, acest lucru făcând posibilă construirea unui balcon în anul 1834. Prima descoperire pe care o face creștinul când intră în naos, este imaginea iconostasului. Acesta are rolul de a separa naosul de altar, dar și de a susține bolta arcuită și meșter-grinda, pe care se sprijină acoperișul.
- Evoluția construcției de-a lungul secolelor
- 1785 – realizarea picturii interioare a bisericii
- 1834 – construirea balconului și realizarea picturii acestuia, așa cum reiese din inscripția de pe acesta: „s-a zugrăvit acest pod în anul de la Hristos 1834, făt fiin Bodea Grigore”
- 1960-1961 – realizarea fundației, a soclului de zidărie de piatră, schimbarea învelitorii și a dușumelei, sub directa coordonare a Direcției Monumentelor Istorice
- 1991 – s-a schimbat șindrila de pe acoperiș.
- 1995-1998 – cea mai importantă intervenție de restaurare, când a fost implementat proiectul „Intervenție urgentă și restaurare pictură murală” la Biserica din Rogoz. Coordonatorul acestui proiect a fost pictorul restaurator Mihai Pop, ajutat de pictorii restauratori Dorin Handrea și Adrian Chișiu, șef de proiect fiind arhitectul Niels Auner.
Pictura bisericii
Pereții bisericii sunt decorați în totalitate cu pictură. Pictura deosebită a bisericii se remarcă prin luminozitate, monumentul în întregul lui transpunând credinciosul în trecutul glorios al strămoșilor noștri, acolo unde timpul avea o altă valoare. Chiar dacă este o pictură de calitate modestă, naivă, totuși ea dovedește experiența și cunoștințele de care dispunea pictorul.
Pictura Bisericii din Rogoz este opera unui pictor important din zona Lăpușului și anume Radu Munteanu, de obârșie din satul Ungureni. Deși nu a avut studii de specialitate, a știut cum să redea în culori, fără a știrbi, adevărul despre istoria creștinismului.
Deși naivă, pictura transmite privitorului un sentiment de simplitate, de sinceritate, de bucurie profundă. Pictura a fost executată în anul 1785, fiind operă a lui Radu Munteanu din Ungureni și Man Niculae din Fântânele (Poiana Porcului). Acest lucru este atestat de cele două mici inscripții, în limba chirilică, din naos, dar și de inscripția din altar. Inscripția din altar, pe lângă faptul că dezvăluie anul executării picturii, este de fapt pisania bisericii, care menționează că, în anul 1785 „această besărica s-au zugrăvit în zilele prea înălțatului împărat Iosif al doilea, arhiereu neunit fiind țării Ghedeon Nechitici, protopop Lador Ilie din Chiuești, preoți ai satului Man popa Todor și Vlașin popa Ioan, și au plătit robu lui acesta Man Grigore și soața sa Ioană”.
În pronaos găsim reprezentările Raiului și Iadului. Registrul de sus al picturii ne descoperă în cele 4 colțuri cei 4 îngeri care, la sfârșitul lumii, vor anunța sunând din trâmbițe în cele 4 colțuri ale pământului, cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu. Deasupra ușii de la intrarea în biserică este reprezentat proorocul Moise citind tablele legii evreilor, care au pe capetele lor turbane, iar pe peretele despărțitor dintre pronaos și naos sunt reprezentați sfinții apostoli. Pe grinzile masive din lemn de ulm sunt reprezentați câțiva dintre cei 40 de mucenici care au murit înghețați în lacul Sevastia.
În naos, privirile ne sunt atrase de iconostas, unde registrul de jos este ocupat de 5 icoane: acestea înfățișează pe Mântuitorul Iisus Hristos, ca rege, pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, având pe cap cununi regale, mai apoi avem icoana arhanghelului Mihail și cea a tăierii împrejur a Mântuitorului. Cea de-a cincea icoană îl înfățișează pe Sfântul Ierarh Nicolae.
Registrul al doilea este ocupat tot de icoane pictate pe lemn, care dezvăluie evenimentele cele mai importante din viața Mântuitorului Iisus Hristos, începând cu icoana Bunei Vestiri și terminând cu icoana Înălțării Sfintei Cruci.
Al treilea registru este ocupat de reprezentarea celor 12 apostoli: în mijloc apare Mântuitorul Iisus Hristos, stând pe scaun ca și rege, iar de-o parte și de alta sunt reprezentați cei 12 apostoli pe care Iisus Hristos i-a ales pentru a propovădui întregii lumi credința monoteistă.
Scena Răstignirii ocupă registrul de sus al picturii de pe iconostas. În mijloc apare Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, flancat de ucenicul iubit, Ioan și de mama sa, Maica Domnului și una dintre femeile care l-au însoțit pe drumul spre Golgota. Un alt personaj este soldatul roman care a străpuns cu sulița coasta Mântuitorului pentru a verifica dacă acesta a murit. De o parte și de alta apar cei doi tâlhari care au fost răstigniți împreună cu Hristos pe cruce. Un detaliu aparte al acestei scene îl reprezintă cei doi aștri, soarele și luna, care sunt martori la răstignirea lui Iisus, știut fiind că soarele și-a ascuns lumina sa în mijlocul zilei, văzând suferința Celui care a făcut întreaga lume.
Pictura de pe bolta naosului prezintă pașii creației. În primul registru este reprezentat momentul creării primilor oameni, Adam și Eva, precum și izgonirea din rai din cauza neascultării poruncii și îndeletnicirile acestora după cădere.
Al doilea registru, de pe peretele sudic, îl are în prim plan pe Iisus Hristos. Reprezentările încep cu cina cea de taină, unde Hristos este reprezentat împreună cu ucenicii săi, înainte de a fi vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginți. Sunt reprezentate în continuare scena spălării picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos, rugăciunea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, înainte de a fi prins, momentele care îl înfățișează pe Iisus Hristos judecat de către sinedriu, de către Caiafa, de către Irod și de către Pilat. Din păcate, ultimele două scene lipsesc, deoarece biserica a suferit mici intervenții, datorită defecțiunilor apărute la acoperiș.
Balconul sau cafasul a fost adăugat în anul 1834. Cei care au realizat pictura acestuia sunt Buda Pricop și Chindriș Ioan, tot din Ungureni, probabil ucenici de-ai lui Radu Munteanu. Pictura lor este de o calitate artistică net inferioară celei realizate de Radu Munteanu. Putem distinge totuși coloritul viu al motivelor florale. Balustrada (fața frontală a balconului) înfățișează pe cei 12 apostoli, care sunt așezați de o parte și de alta a Mântuitorului.
Pictura balconului cuprinde și unele scene din cartea Apocalipsei: balaurul cu 7 capete apare reprezentat în două scene, îngerul care ține în mână cartea cu peceți, un alt înger care ține în mână cădelnița. Unul dintre înscrisurile care apar pe balcon vorbește despre semnul mare care se va arăta la cer la cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos.
Pictura altarului bisericii din Rogoz este foarte bine structurată, îmbinând elemente din Vechiul Testament cu evenimente din Noul Testament și nu numai. Mântuitorul Iisus Hristos este reprezentat într-un mod aparte, având ambele mâini îndreptate spre locul unde a fost împuns cu sulița, oferind Trupul și Sângele Său tuturor celor care cred în El.
Bolta altarului prezintă imaginea Maicii Domnului Orantă. Fiind Mama Fiului lui Dumnezeu, aceasta este mai presus decât orice lucru creat de Dumnezeu. Din acest motiv, la picioarele Maicii Domnului este așezată luna, fiind însoțită de către părinții ei, drepții Ioachim și Ana, dar și de către cete de îngeri.
Iconostasul este pictat și în altar cu reprezentarea Sfintei Treimi, la stejarul Mamvri, unde este redată ospitalitatea manifestată de Avraam și Sarra față de cei 3 tineri care îi vizitează.
Date de contact:
Informații se pot obține de la preotul paroh Hojda Ioan – tel. 0765853333.
